Mad Max (1979)

“They say people don’t believe in heroes anymore. Well, damn them! You and me, Max, we’re gonna give ’em back their heroes!”

Daca tot e Mad Max Month pe blogul Piratului Cinefil m-am gandit sa aduc la suprafata primul film care a adus un nou concept pentru post-apocaliptic. Regizorul George Miller putem spune ca e un geniu al vremii lui prin lansarea unui film care a prins la public, o directie cinematografica originala care reda perfect din moda acelor ani. 1979 e anul in care regizorul a reusit sa stranga banii necesari de-a realiza si lansa primul Mad Max, a lucrat o perioada ca medic in camera de garda a unui spital. De aici ne putem da seama o anumita preferinta pentru a filma curse de masini precedate cu tot soiul de accidente spectaculoase.

In rol principal la distribuit pe Mel Gibson care prin intermediul acestui film a devenit o fata cunoscuta a cinematografiei, actorul a inceput sa fie distribuit in multe filme importante ale vremii: Gallipoli (1981), continuarile Mad Max (2, 3), Lethal Weapon; fiind considerat eroul filmelor de actiune, chiar si-a permis refuzarea rolului de James Bond. O franciza ce l-a lansat pe Gibson in lumea buna a filmelor, un bun mod de-a ne aminti ca anumite filme impresionante la vremea lor au reusit sa faca cunoscuti actori cu potential urias.

Dupa ce am vizionat toate filmele (4) din seria Mad Max pot afirma ca primul si ultimul film sunt diametral opuse care ne arata evolutia tot mai perfectionata a acestei francize. Primul Mad Max este “cel mai cuminte” in comparatie cu explozivul “Fury Road”. Un inceput de viziune care desigur isi merita laudele pentru a initia lumea justitiarului care merge in cautarea dreptatii cu orice scop. Putem vedea pentru prima data din cursele cu motoarele turate la maxim pentru a dovedi priceperea prin nebunia antagonistilor si priceperea justitiarului Max, ce isi duce la bun sfarsit fiecare misiune. Inceputurile decaderii societati este bine reprezentat prin filmele urmatoare ce reda o lume tot mai putin sigura si mai greu de supravietuit in ea.

Extremismul este intr-un stagiu latent care oricum trezeste spiritul dreptatii:

“I am the Nightrider. I’m a fuel injected suicide machine. I am the rocker, I am the roller, I am the out-of-controller!”