Guest Post: The Gift (2015)- Cadoul


cadoul in cinema

Acest articol a fost scris de Alex Tarau, un tanar pasionat de filme si realizator de scurt-metraje ale carui publicatii le puteti gasi pe https://filmulzilnic.wordpress.com sau in unele numere din ziarul Taifasuri.

Astfel anunt o colaborare pe perioada nedeterminata.  Lectura placuta!!!🙂

Nu cred in reincarnare, dar sunt destul de sigur ca acest film este regizat de Alfred Hitchcock. Atat stilul – te face sa iti placa de personajul negativ, are umor negru si subtil, este plin de rasturnari de situatie, etc. – cat si temele – familia, caracterul duplicitar, etc. – cat si multe alte lucruri sunt foarte asemanatoare cu realizarile sale. Si cum as putea sa spun ca un film care mi-a amintit de unul dintre cei mai buni regizori din istorie nu este impresionant?

„The Gift”, primul film din cariera de regizor a lui Joel Edgerton, spune o poveste care aduce cu ea un carusel de sentimente greu de descris prin cuvinte. Pelicula incepe cu un cuplu caruia ii este prezentata o casa de catre un agent de vanzari. Ei o cumpara, si se muta acolo, unde isi propun sa duca o viata linistita si sa isi formeze o familie. Mai departe, se intalnesc cu Gordo, un fost coleg de liceu de-al lui Simon (sotul din acel cuplu). Acum, nu vreau sa spun ce se intampla mai departe, pentru ca intr-un film atat de plin de mister este bine sa intri fara sa stii la ce sa te astepti. Am sa spun doar ca acel Gordo este prea prietenos, si nu le lasa liniste celor doi tineri, care nu vor sa il roage sa ii lase in pace, din bun simt.

Dar te rog, nu te uita nici macar la trailer. Daca vrei sa mergi la filmul acesta, doar du-te, pentru ca daca stii despre ce e vorba isi pierde tot farmecul. Oricum, ceea ce urmeaza dupa ce am povestit mai sus este foarte complex, si nu din punct de vedere al povestii, ci din punct de vedere al senzatiilor. Au fost momente in care imi placea de Gordo, au fost momente in care il uram, au fost momente cand am crezut ca filmul este infricosator, au fost momente in care am crezut ca e imprevizibil, uneori ma gandeam ca este intunecat – ideea este ca nu il poti clasifica intr-o singura categorie, si asta il face sa straluceasca printre alte thrillere.

Din punct de vedere stilistic, „The Gift” este comparabil cu filmele recente ale lui David Fincher. Imaginea rasuflata mi-a amintit de „Zodiac” si de „Gone Girl”, fata de care a avut multe asemanari structurale, iar anumite teme si personaje mi-au amintit de comedia horror „Creep”. Vorbind de asemanari cu „Gone Girl”, ambele actrite principale din cele 2 pelicule au oferit niste prestatii extraordinare. Rebecca Hall, de care probabil ca ati auzit din „The Prestige” sau din rolul ei mai micut in „Iron Man 3” scoate ceea ce eu consider a fi performanta carierei sale.

the gift quoteChiar a trecut ceva timp de cand am reusit sa simt suferinta din ochii unui personaj intr-un film recent, si ma bucur sa spun ca acest film s-a asigurat sa imi aminteasca faptul ca se poate si mai bine decat Adam Sandler. Totusi, Joel Edgerton, care l-a interpretat pe Gordo si a si regizat pelicula, este cel care mi-a amintit ca unii actori nu joaca unele personaje, ci devin acele personaje. Il vazusem in multe filme inainte, printre care „Warrior”, „The Great Gatsby” si „Exodus”, dar abia acum am reusit sa vad ca el este personajul care ar trebui sa fie, nu Joel Edgerton. Da, mai exista si actori, nu doar celebritati.

Deci, „The Gift” este o supriza placuta, care a aparut de nicaieri, si sunt sigur ca nu va primi atentia meritata. Acest film si-a prezentat toti actorii la apogeele lor, si a introdus un nume talentat in lumea regiei, in timp ce a reusit sa creeze destul de mult suspans incat sa se poata spune ca si-a indeplinit misiunea ca un thriller. Este un carusel, atat din punct de vedere al temelor, cat si din punct de vedere al emotiilor, si este pe atat de placut pe cat este de inteligent si bine realizat. Dar cel mai bun lucru la el este ca incearca sa readuca diversitatea in Hollywood, locul unde filmele care merg pe premisa „pumnii mei minte nu are” reprezinta principala atractie, si sunt sigur ca daca Stanley Kubrick ar fi in viata l-ar adora, pentru ca ii respecta intocmai vorbele: „Un film este – sau ar trebui sa fie – mai mult ca si muzica decat ca si fictiunea. Ar trebui sa fie o progresie de emotii si dispozitii.”

Un gând despre „Guest Post: The Gift (2015)- Cadoul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s