Daca stai sa te gandesti ce filme ajungi sa vizionezi de-a lungul vietii ca cinefil obisnuit, iti dai seama ca majoritatea au origini pe alt continent. Cinematografele de tip multiplex au in program o multime de filme hollywoodiene, iar un film european sau de alta sorginte este un exemplu exotic pentru astfel de cinematografe. Problema vine atunci cand aceste cinematografe sunt exemple singulare in viata culturala a oraselor. Cinemateci, respectiv cinema-uri cu un program mai divers si mai cult din punct de vedere cinematografic se gasesc in putine orase din tara.
O cale de a cunoaste cinematografia europeana este televiziunea, dar la fel ca in cazul cinema-ului, vei gasi mai rar filme de pe “batranului continent”. O metoda de culturalizare care cred ca are o eficienta mare este festivalul de film. In curand (7-31 mai) i se ofera o “oda” filmului european printr-o noua editie a Festivalului Filmului European. Mai multe detalii gasiti pe site-ul oficial si pagina de facebook dedicate festivalului.
Productia de filme europene este la fel de intensa ca acea americana si atunci intrebarea pe care ne-o punem este: de ce vedem doar filme marca Hoollywood? Comercialul si “mainstream-ul” cinematografului de multiplex face sa se piarda in fiecare an multe capodopere de film european si le ascunde largului public cinefil. Si mai grav este faptul ca productia autohtona de film nu este sustinuta si nu se bucura de suportul romanilor consumatori de film, mai exact de platitori de bilet la cinema.
Din fericire, se intrevede o miscare in online pentru a resuscita interesul pentru film romanesc. Cinepub este o platforma online unde poti vedea filme romanesti fara a plati nici un leu. Interesant e ca mai nimeni din “marea societate” de bloguri si site-uri de profil nu a dat multa atentie sau, atentie in orice cantitate, acestei platforme. Daca in trecut nici eu nu scriam prea mult despre filmele meleagurilor noastre, in ultima perioada am incercat sa scriu sub egida Cinepub (filme vizionate pe platforma respectiva) si sa dezvolt o afinitate fata de cinematografia autohtona, fara a fi un afiliat al cinematografelor.
In alta ordine de idei, calator prin Europa ca student Erasmus am avut ocazia sa stationez o perioada de 6 luni in orasul Wroclaw (Polonia). Aici am fost placut surprins de grila cinematografelor de multiplex, unde pe langa blockbusterele de sezon puteai sa vizionezi 2-3 filme poloneze in fiecare saptamana. De ce o densitate asa de mare de filme poloneze in cinematografele lor? Raspunsul este o lege a cinematografiei promulgata in 2005, gratie careia fondurile publice destinate filmelor – acordate anterior de Ministerul Culturii – au crescut de 3-4 ori, depasind 30 de milioane de euro. Mai mult, orice firma sau institutie care obtine profit de pe urma filmului (televiziuni, sali de cinema, distribuitori, operatori de cablu etc.) este obligata sa vireze Institutului 1,5% din incasarile sale totale.
Rezultatul este vizibil in industria cinematografica poloneza: pe langa profitul obtinut si faptul ca se sustin cineastii locali, calitatea peliculelor lansate anual se ridica peste nivelul asteptarilor. Chiar anul acesta polonezii au fost castigatori la categoria de film strain la Oscar cu Ida (2014), un film al regizorului polonez Pawel Pawlikowski despre secretul pe care il descopera o tanara de 18 ani in timp ce se pregateste sa devina calugarita. Filmul are o directie cinematografica superba care ne incanta printr-un alb-negru artistic. Filmul Ida se poate viziona in cadrul Festivalului Filmului European.
O alternativa de a creste publicul cinefil este cea educationala; in Polonia am avut ocazia sa urmez un curs in cadrul Facultatii de Istorie: „Poland in documentary film”; Am invatat multe si astfel am inceput sa iubesc documentarele si unicitatea filmului polonez. De ce in cadrul scolilor noastre (fara sa fie de profil teatru-film) nu se incadreaza astfel de cursuri pentru a cunoaste mai bine tara noastra si pentru a iubi mai mult filmul romanesc? Acestea sunt intrebari care nu vor avea raspunsul decat in urma unor masuri bine implementate in cadrul societatii romanesti. O gandire mai deschisa fata de cinematografia romaneasca isi va avea rezultatele scontate.
Acestea fiind spuse va invit sa mergeti la Festivalul Filmului European, pentru a sarbatori cum se cuvine filmul european.
Care este experienta ta cu filmul european?
Si ce film ai dori sa vezi la Festivalul Filmului European?
La sfarsit va las un text inspirational:
Movie Zone 
Ida, am vazut ca a fost nominalizat la globuri, oscar, bafta
Da, a fost la o droaie de festivaluri…am mentionat doar Oscarul pentru ca a incununat un sfarsit de traseu al festivalelor…a avut 2 nominalizari la Oscar: cel mai bun film strain si cea mai buna directie cinematografica 😀 daca esti din Bucuresti sau Hunedoara ai avea ocazia sa-l vizionezi in cadrul Festivalului Filmului European 🙂
”Am uitat să mă prezint ; ”Giuseppe Tornatore”(câteodată mi se mai spune și ”Emir Kusturica”). Acum, cred că ar trebui să știi o mulțime de lucruri, despre mine!?” Sper că îți mai aduci aminte citatul. Ți l-am reamintit ca să nu mai pierd timpul cu argumentații proeuropene. Daca mai adăugăm Polansky, Tarkovsky, Aldomovar obținem un cvintet cu voci de patru octave. Aș mai pomeni doar de Auguste și Louis Lumiere, ca să încheiem discuția. Mă bucur că avem un acord aici. Poate că nu știm să facem bani ca americanii (nu neglijez contribuția lor în dezvoltarea cinematografiei), dar arta este a noastră, a europenilor și ea este încă aici, printre noi. MUZELE NU AU EMIGRAT!!!!!
Cum sa nu-mi aduc aminte de Tornatore, ba chiar e in curs de studiu. Pe langa de demultul vizionat “La Migliore Offerta” am reusit sa mai vad si alt proiect al sicilianului: “L’Uomo Delle Stelle”; aici pot sublinia ca acei zori ai cinematografiei in culori frumoase s-au adeverit. Sunt curios ce imi mai rezerva italianul. Din mai marii regizori europeni, pe Polansky l-am “vizionat” mai des (posibil sa fi dezvoltat o afinitate pentru cinematografia poloneza, unde as mai recomanda un magnific Wajda). Cat despre Europa, continua sa fie leaganul civilizatiei iar cinematografia si-a gasit aici din marii initiatori. Pot spune ca Nea Caranfil mi-a deschis si mai mult ochii printr-o istorie a inceputurilor cinematografice.
[…] sa vedem cat mai multe filme europene, facand referire si la experienta lui din Polonia. Mai multe pe Movie Zone: ”O alternativa de a creste publicul cinefil este cea educationala; in Polonia am avut ocazia sa […]