Scurt-metrajul „777” – Interviu


777 scurt-metraj

Tineri studenți ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj, care au în comun o pasiune pentru lumea filmului, s-au încumetat să-și facă debutul pe scena cinematografiei autohtone printr-un scurt-metraj foarte atractiv ca idee. Pentru a-și îndeplini obiectivul au demarat o campanie de strângere de fonduri prin intermediul platformei Crestemidei.ro, unde orice doritor poate contribui la realizarea acestui scurt-metraj. Orice mica contributie e un pas inainte.

Mai jos vă las un interviu luat cu o parte a echipei din spatele scurt-metrajului:

Simion Benea: Vă felicit pentru inițiativa de-a face un scurt-metraj interesant prin tematica sa. Ce v-a motivat să începeți acest proiect?

Aron: Mulțumim! Te asigur că scurt-metrajul va fi interesant nu doar prin tematică pe care o abordează, ci mai ales prin întreaga lui realizare. În primul rând, am simțit nevoia de a spus ceva concret. Am mai avut eu idei răzlețe prin cap (pe unele chiar le-am transpus în scenarii), însă niciodată n-am simțit nevoia de a spune ceva cu adevărat, așa că le-am ținut pentru mine. Ei bine, cu „777” lucrurile au stat puțin altfel: deîndată ce m-am apucat de scenariu, am știut că vreau să scot la lumină povestea unui dependent de jocuri de noroc și să o concretizez prin intermediul unui film.

Ștefan: Ne-a motivat foarte mult faptul că romanul a fost dintotdeauna un mucalit irecuperabil. Fie ca plânge sau râde, acesta rămâne întotdeauna serios, iar tema aceasta ne-a coagulat echipa. O echipă care cred ca a avut originar in minte drept ideal scrupulos – aducerea cinemaului romanesc mai aproape de publicul romanesc. Vrem să-l punem pe român față în față cu el însuți, doar că într-o manieră terapeutică – nu una care să-l facă să iasa din cinematograf cu o nouă culpă.

Flavia: Pe mine m-a agățat Ștefan după ce ne-am cunoscut la TIFF și apoi la o tabără de film experimental din septembrie. La ceva timp după am primit un sms (!) în care mă întreba dacă voiam să fac parte din echipă. Am râs și-am zis „hai să vedem!” Două întâlniri mai târziu, treaba era stabilită.

Simion: Stiind că e vorba despre un fenomen social. De la ce a pornit ideea scenariului- mai degrabă de la povesti sau de la o morală? Veți avea o abordare umoristică ori veți urmări subiectul foarte grav?

Aron: Ideea a pornit de la experiențele mele proprii. Nu, n-am fost dependent de „păcănele” (din fericire), însă am cunoscut mulți oameni care au sufereau din cauza asta. Am fost martorul direct la ceea ce poate face dependent, la efectele sale. „777” are și o poveste bine-construită, nu e doar un film moralizator, care scoate la lumină o problemă a societății. Acțiunea și personajele sunt făcute în așa fel încât să spună o povestea clară care să nu plictisească. Dorim ca viitori noștri spectatori să aibă parte de o experiență cinematografică în toată regulă. Morala și tema socială vin pe planul doi. În primul și-n primul rând, acesta este un film artistic.

Ștefan: Noi sperăm ca tocmai ideea asta de mucalit, de individ care în simplitatea sa amuzantă dezbate în forul său interior probleme existențiale foarte complexe, ne ajută foarte mult în a recupera comedia. Cred că o va face mult mai intens decât o comedie gratuită. Dorim cumva să creăm un efect de comedie schizofrenică – în sensul în care publicul să se amuze tocmai de contrastul dintre aparență și esență în ceea ce-l privește pe dependentul uzual sau neconvențional de pacanele. Ne propunem să rescriem dualitatea românului care pendulează între noroc și divinitate cu o intrigă nemaipomenită.

Simion: Stiu că în Cluj există o facultate de Teatru, Televiziune si Film. Puteți să ne descrieți mediul universitar in care v-ați dezvoltat? Primele contacte cu ideea de-a face film?

Aron: Primele contacte cu ideea de a face un film au pornit încă dinainte de a ajunge la acestă facultate. Altfel, n-aș fi dat aici. E destul greu să descrii ce se întâmplă la noi în facultate. În primul rând, mai toți sunt oameni animați de pasiune, fie ea față de film, ori de teatru. Iar acest lucru se simte pe fiecare în parte. Așadar, în principiu e un loc plin de oameni smintiți, în sensul bun al cuvântului. J Iar rolul facultății este cel de-ați pune la dispoziție informații, însă totul trebuie să pornească de la tine.

Ștefan: Noi, filmologii care stăm deobicei cu capul scufundat în scenaristică și critică de film, facem mai rar filme – vine un moment când pur și simplu ne plictisim și noi și mai sărim din bancă teoreticienilor în cea a practicienilor. De aceea ne-am gândit să spargem gheața cu un scurt-metraj care să ne promoveze drept niște tineri competenți, cu un subiect care să unească publicul sub un front comun. Am mai colaborat între noi și chiar și ca debut tot pe-un caz social ne-am concentrat.

Flavia: Eu-s ca in jocurile alea cu „Dintre un măr, o pară și un făcăleț, care nu se potrivește?” – adică sunt în anul 3 la Jurnalism, linia engleză (tot UBB). Chiar dacă nu pare să aibă legătură la primă vedere, prin intermediul facultății am ajuns voluntar al revistei AperiTIFF în anul 1. Cam atunci mi s-au aprins mie călcâiele după lumea filmului, iar în momentul de față sunt îndrăgostită până peste cap. Și, normal, tânără fiind am timpul de manevră și impulsivitatea necesară să îmi cultiv tot felul de pasiuni.

Simion: Am observat că în lumea filmului românesc realizatorii acestuia aleg titluri de film să atragă atenția. Inițial v-ați gândit la acest lucru prin titlul scurt-metrajului?

Aron: E și normal ca titlul să atragă atenția. Este primul contact pe care spectatorul îl are cu creația ta – prima sa impresie. Dacă ai un titlul banal, care nu sugerează nimic, e normal ca lumea să nu fie interesată de ceea ce ai făcut, indiferent dacă filmul tău e o capodoperă sau nu. Nu știu cât de bun e „777” ca și titlu, însă nu cred că ar exista unul mai bun de-atât. Aceste trei cifre pur și simplu îmi transmit toată esența filmului. Ar fi de menționat faptul că mi-am bătut puțin capul până când am găsit un titlu potrivit. Primul titlu al filmului, pe care l-am dat după terminarea primului draft, a fost „Cin’ s-aseamănă s-adună!”. (Încă nu știu  ce-a fost în capul meu.)

Ștefan: Cred că simplitatea e o piesă câștigatoare întotdeauna, fie că e vorba de film sau altceva, iar dacă ne gândim la public – 777 e din punct de vedere vizual un simbol național al unui Dumnezeu al hazardului și norocului.

Flavia: Din perspectivă jurnalistică și nu numai… pot spune că orice titlu e gândit astel încât să capteze atenția unui posibil cititor, spectator sau utilizator. Prin extensie, cred că asta se poate aplica la orice obiect care are nevoie de o nomenclatură specifică (de la roboți de bucătărie la picturi sau filme). Oricum, a fost amuzant la primul nostru interviu la Regional Café de pe TV3 – moderatorul emisiunii a citit în direct titlul în felul următor: „Triple Seven”. Îți imaginezi că doar emoțiile ne-au ținut din a chicoti, noi între noi îi zicem „Șapte-Șapte-Șapte”. (râde) Acum, râmâne la latitudinea fiecăruia…

Simion: Tematica scurt-metrajului îmi place că rezoneaza cu filmul lui Dan Chisu, “Si caii sunt verzi pe pereți”. Ați urmărit această peliculă? Dacă da. V-a inspirat?

Aron: Am văzut filmul lui Chișu, și nu, nu m-am inspirat deloc din el. Pentru că am văzut filmul după ce deja scrisesem scenariul. Însă chiar și-așa, ideile și acțiunea nu seamănă deloc. O să fie două filme total diferite. Și-n plus, nu cred că Dan Chișu e tocmai unul dintre cineaștii care ar trebui să „inspire”.

Ștefan: Și caii noștri sunt verzi, nu e un film rău – doar că noi coborâm mai mult înspre partea de realism psihologic, încercăm să construim, de fapt, un învinovățit fără vina, care da, (de ce nu?) poate stârni chiar și amuzamentul.

Flavia: Aia nu era o piesă de la Smiley?

Simion: Numele personajului vostru Ghita, are vreo legatura cu acel Ghita din nuvela lui Mihail Sadoveanu, Moara cu noroc? Daca nu, ne faceti o scurta caracterizare?

Aron: Nu, și nici nu mi-a trecut prin cap să fac legătură dintre cei doi până în momentul acesta. J Am ales numele de Ghiță pentru că este un nume comun, oarecum reprezentativ pentru clasa socială cea predispusă dependenței față de jocurile de noroc. Ghiță este prototipul omului dintr-un mediu defavorizat care, fără voia lui, cade pradă acestor adicții.

Ștefan:  Am văzut recent „Aferim” la premiera de gala de la cinemaul Florin Piersic, unde un spectator a pus la Q&A următoarea întrebare scenaristului: „Unde e originalitatea, cu atâtea referințe literare?” Noi credem că românul „Ghiță” e atât de inventiv încât, prin simplă lui naturalețe, depășeste convențiile.

Simion: Care este mesajul vostru pentru viitori spectatori si pentru donatorii scurt-metrajului?

Aron: Pentru noi, toți susținătorii fac parte din echipa 777, deoarece ei participă la realizarea în sine filmului. Actul lor generos este un ajutor pentru noi ca să scoatem proiectul la lumină. Le suntem recunoscători și le mulțumim pentru că fac acest lucru din proprie inițiativă, fără să primească ceva în schimb. (Mă rog, exceptând micile premii pe care le oferim în campanie) Fără ei, sau fără spectator, tot efortul nostru este în zadar. Așa că vreau să le mulțumesc și să le spun că gestul lor o să fie concretizat într-un film care merită și care o să se ridice la așteptările deja create.

Ștefan: Sperăm și știm că ne vor susține. Motivația publicului de-a vedea povestea ecranizează ne motivează la rândul nostru pe noi că artiști, iar faptul că au ocazia să bată în cuie păcanelele într-un chip cât se poate de dramatic (cu o contribuție minimă echialentă unui pachet de țigări) ni se pare o ocazie de neratat pentru orice mamă, copil, soț, soție, bunica, nepot, etc. a căror rude împătimite de jocuri de noroc, poate au destrămat o familie…

Flavia: Pentru donatori, mesajul este clar: filmul acesta depinde în foarte mare măsure de voi; mai mult sau mai puțin, voi sunteți cei care chiar fac ca „777” să devină realitate – sunteți așadar de neprețuit pentru noi. Și ne înclinăm în mod egal în fața tuturor celor care ne-au oferit încrederea și susținerea lor, indiferent de modul în care au făcut-o. Pentru viitorii spectatori – vă așteptăm în număr cât mai mare la premiera din Cluj, sau pe la festivaluri!

Simion: Deci ne auzim la un viitor interviu după ce scurt-metrajul “777” va fi un success?

Aron: Cu sigurață.

Ștefan: Noi sperăm la o premieră care să ajungă nu numai la ochii si urechile Clujenilor, ci ale intregii culturi suburbane a păcănelelor si păcănistilor. Vă invităm pe toți la lansare, desigur!

Flavia: Fără dar și poate! Mulțumim mult!

Articol preluat de pe 21ART, realizat de Piratul Cinefil.

Mai jos video-ul de promovare:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s