Cinepub (2): Si caii sunt verzi pe pereti (2012)


cai verzi pe peretiSeria articolelor sub egida Cinepub vizionate pe aceasta platforma continua cu filmul „Si caii sunt verzi pe pereti (2012)”. E interesant ca astfel de filme romanesti cat de cat lansate recent sunt disponibile din bunavointa celor care le-au realizat, e un lucru cat de cat bun ca acestea exista pe o platforma accesibila cum este Youtube. Ce e mai interesant e faptul ca le gasim in mod gratuit pe internet dar nu le prea zaresc in cadrul micului ecran unde sigur ar avea un mai mare public de atacat, cel putin acela trecut de-o anumita varsta.

Dealtfel tineretul care bate in lung si-n lat mediul online, nu-l prea vad interesat de genul acesta de proiectii, chiar daca vorbim de-o platforma foarte populara in randul lor (aici fiind vorba de youtube). Posibil sa fie o politica mai putin prolifera din ambele parti, atat televiziunii (posibil mai putin interesate) cat si realizatori. Acestea fiind spuse despre un marketing intuit succint, am sa purced la o analiza „a cailor verzi pe pereti”.

Un lucru m-a suprins in ultima perioada, acela fiind inteligenta titlurilor de filme romanesti, daca posterul si campania de-a tara de urechi spectatorul roman la cinema pentru film romanesc este una greoaie, titlul unui film cum este acesta sigur iti va atrage atentia. Daca titlul ti-a atras atentia atunci povestea din spatele acestui titlu ar trebui sa te atentioneze si mai mult mai ales daca iti vorbeste din realitatea societatii romanesti. Printre altele am gasit si-o anti-campanie „insa recomandarea mea e sa nu va duceti decit daca sinteti curiosi. Ca cinefil, va asigur ca nu merita banii, dar n-am sa insist pentru ca, paradoxal, s-ar putea sa va stirnesc interesul.” (indrumat la articol de catre IMDb)

Mirajul baniilor se pare a fi un imbold prea mare pentru orice persoana, vulgaritatea acestu lucru este expusa intr-un mod normal dupa cum ni se asterne si-n actiunea filmului, care dealtfel doar confirma realul acestui obicei de-a visa cai verzi pe pereti. Filmul in regia lui Dan Chisu este inteligent impartit in doua parti care inevitabil si brusc se unesc intr-un final destul de asteptat. Limbajul denota o anumita stricaciune si un anumit comportament care pare a fi specific unui mediu urban alimentat de ambitii si directii nesanatoase pentru dezvoltare ca si persoana.

Acest tip de expunere chiar daca pare ireal prin ceea ce povesteste va pot spune ca asemenea intamplarii exista, unde confirm si eu cel putin 2 intamplari de genul dar fara a sfarsi tragic. Morala poate fi una doar trista, cand cineva crede ca asemenea lucruri se pot intampla, sigur ca te gandesti cum asa ceva e posibil, neinteles pentru mine din orice perspectiva as privi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s