“…Seashells. Chocolate seashells, so small, so plain, so *innocent*. I thought, oh, just one little taste, it can’t do any harm. But it turned out they were filled with rich, sinful……And it *melts*, God forgive me, it melts ever so slowly on your tongue, and tortures you with pleasure.”
Fiind un monopolist al vizionarii proprilor liste de filme, din cand in cand ma las induplecat la vizionarea unor filme recomandate pe loc, cu o vizionare pe nestiute. Intr-o asemenea situatie am ajuns sa dau peste “Chocolat”, un film lansat in anul 2000 avand la bord actorii ca: Juliette Binoche, Judi Dench si Johnny Deep (cu aparitii sporadice) ; de mentionat si cele cinci nominalizari la Oscar. Regizorul Lasse Hallström cu proiecte putine de-a lungul carierei s-a mai evidentiat cu unul dintre filmele de debut a lui DiCaprio (“What’s Eating Gilbert Grape”), o aparitie mai recenta la carma filmului Dear John (2010) si nu in cele din urma emotionantul “Hachi: A Dog’s Tale”; urmatorul pas ar fi sa-i urmaresc filmul “The Cider House Rules”, castigator a doua Oscaruri.
Trecand la filmul “Chocolat” pot spune ca titlul poate fi unul destul de tentant mai ales daca esti un indragostit al gustului dulce de ciocolata. Aceasta mica desfatare este tratata in mod comic ca o mare tentatie vinovata de savarsirea unor pacate in acceptiunea bisericii aratata ca o institutie din perioada evului mediu. Inchizitia contra ciocolatei incepe o data cu deschiderea unui mic butic plin cu deliciuri de catre o talentata in ale gatitului, toate acestea in plina perioada a postului. Conflictul iscat ne ofera o poveste plina de situatii care iti aduc zambetul pe buze, trage la raspundere ingusta gandirea a celor boicoteaza si ajunge sa sfarseasca cu o serie de invataminte trase de cei care n-au iubit “schimbarea”. In cele din urma e un film cu un subiect simplist si o abordare la fel de simplista dar care in momentele sale de actiune te ademeneste si iti face ochi dulci prin ceea ce inseamna interpretare si talentul de-a povesti.
Un film de la care m-as fi asteptat la mai mult romantism dar micile degustari nevinovate din “fructul interzis” au indulcit indestul pentru a se simti aroma unei povesti romantate intr-un stil apropiat de-o lume a fanteziei simturilor. De recomandat o consumare in cantitati mici pentru a nu pierde din savoarea acestei reusite cinematografice.
Movie Zone 
Suna bine aceasta poveste, o sa incerc sa-l introduc printre filmele din lista de asteptare.
o sa fiu curios de parerea ta dupa vizionare 😉
“Fiind un monopolist al vizionarii proprilor liste de filme” mă regăsesc și eu aici, dar cum mi-a scăpat și mie filmul ăsta până acum o să-i acord o vizionare “spontană”.
si eu am fost surprins ca nici macar n-am auzit de el :D, deci ma astept “spontan” la o recenzie 😀
[…] : Adina, Marian, Jovi, Piratul Cinefil, Angela, Julia, Movies As Mentors, […]
Acest blog își propune să încînte și să descînte simțurile cititorului cu diverse dulcețuri subiective care se încheagă, de cele mai multe ori, la cea de seară, în mintea autorului, după ce acesta a fiert la foc mic în cazanul cu filme.