“We’re not bad people. We just come from a bad place.”
Filmul debuteaza cu un nudism dus la extrem, o obsesie sexuala sustinuta de un sunet apasator, un ticait subtil ce mentine ritmul traseului monoton din viata intima a protagonistului. Frustrarile se aduna pana cand totul explodeaza in subcostient, sub o asemenea presiune mare actiunile personajului ies din normalitate. Michael Fassbender face un rol complex cu ajutorul unui personaj in continuu conflict cu sinele, o lupta interioara ce deschide vechi rani ale propriei existente.
Tot acest vuiet e completat de un sunet ce completeaza perfect imaginea avand ca punct culminant pe Carey Mulligan ce se remarca prin interpretarea melodioasa a piesei New York, New York . O voce frumoasa incat prin linia melodica iti da o larga gama de emotii de la o tristete adanc inradacinata la o explorare a frumusetii interioare; te tintuieste si te face sa te minunezi de aceasta superba aparitie feminina.
La modul cel mai simplu, Shame explicat ar veni: o “familie” disfunctionala, fratele in prim plan dezvolta o obsesie sexuala iar sora in plan secundar traieste depresiv. La modul cum este expus pare a fi o incursiune intr-o lume ascunsa in intimitatea personajului, o redare fara perdea, un pas spre depresie, o privire aruncata asupra laturii umane de natura obsesiv-sexuala…un film pe care-l recomand doar cinefililor impatimiti 😀
Alte pareri: Adriana, Marian, Jovi, Adina
