Like Crazy

“I didn’t realize it would sometimes be more than whole, that the wholeness was a rather luxurious idea. Because it’s the halves that halve you in half. I didn’t know, don’t know, about the in-between bits; the gory bits of you, and the gory bits of me.”

A trecut un timp de cand n-am mai vizionat o dramedie romantica iar comparatia mai putin adevarata a acestui film cu Blue Valentine m-a facut sa-l vad cu cel mai mare interes. Rezultatul a fost unul deloc pe gustul meu, intreg filmul se reduce la o complicata poveste de dragoste indecisa la nivelul emotiilor si sentimentelor, o evolutie de la ceva frumos si senin la o finalitate de-o tristete evidenta.

O constructie scenaristica de apreciat, care reda inteligent un fir narativ plin de convulsii al relatiei de dragoste dintre cei doi protagonisti. Rabdarea personajelor de-a astepta unul dupa celalalt este curmata in cele din urma de semnele de intrebare asupra sigurantei in ce priveste sentimentele nutrite unul pentru cealalalt.

O mare importanta se atribuie dezvoltarii unei iubiri patologice ce supravietuieste de pe urma unor dorinte reprimate ce nu vor sa dispara, durerea cauzata de aceste experiente ajung sa tina in viata sentimentul de iubire.

De remarcat ca acest film s-a plimbat pe la Festivalul Sundance si ca la nivel de distributie ii avem pe: Anton Yelchin cu un rol bunicel, Felicity Jones o actrita noua pentru mine ce se descurca (poate o revad in Hysteria) si Jennifer Lawrence cu niste aparitii de scurta durata intr-un rol episodic.

“I just have to say one thing and it’s really important that you just listen to me. I just… It doesn’t feel like this, this thing is gonna go away, it’s always there. I can’t… I can’t get on with my life.”

Advertisement