Pe ideea de mai sus merge toata actiunea filmului, pe parcursul careia Liam Neeson a “naufragiat” alaturi de camarazii de zbor intr-o adevarata mare alba. Undeva pe un munte viscolit, haituiti de-o zapada interminabila si o serie de lupi parca desprinsi din basmele mioritice.

Ideea filmului e una relativ cu probleme ce necesita o viziune inspirata de-a transforma totul in ceva inteligent, pentru a satisface privitorul dornic de ceva ingenios in ale scenariului.

A dorit sa combine mai multe elemente pe metrul patrat: tentativa de horror, un thriller mai rasarit, actiune pierduta, “aventuri” de tot rahatul, o incercare de inserare a unei povesti de dragoste pentru a da mai mult dramatism povestii…sfarsind ca film specialist in aparenta supravietuire.

The Grey nu a facut nici una nici alta, s-a luptat cu nametii si o haita de lupii sfarsind tragic la nivelul unui film mediocru. De punctat ar fi incercarea de-a aduce dramatism prin intermediul fiecarui personaj si cateva scene ce te mai fac sa tresari din cand in cand, sa te gandesti: “I’m still alive”

“Once more into the fray. Into the last good fight I’ll ever know. Live and die on this day. Live and die on this day.”

]]> http://piratulcinefil.wordpress.com/2012/02/24/the-grey/feed/ 0 piratulcinefil the_grey_poster The Grey movie http://piratulcinefil.wordpress.com/2012/02/23/taxi-driver/ http://piratulcinefil.wordpress.com/2012/02/23/taxi-driver/#comments Thu, 23 Feb 2012 22:13:42 +0000 Movie Zone http://piratulcinefil.wordpress.com/?p=3539 ]]>

“You talkin’ to me? You talkin’ to me? You talkin’ to me? Then who the hell else are you talking… you talking to me? Well I’m the only one here. Who the fuck do you think you’re talking to? Oh yeah? OK.”

1976 anul unei aparitii surprinzatoare in  cadrul istoriei cinematografului modern, aparitia unui film atipic pentru aceasta perioada in care dominau alt gen de filme. Un film, o capodopera, o explorare a umanului, un traseu prin lumea singuritatii si a moralitatii.

Martin Scorsese ”reinventeaza” conceptul de cinematografie, privind lucrurile prin prisma unei gandiri a unui personaj ce a devenit iconic, de referinta. Robert De Niro interpreteaza magistral un “erou” cu scopuri nobile, “deghizat” intr-un taximetrist nocturn cu probleme de somn si comportament. Un rol ce l-a lansat pe o treapta mai inalta a actoriei, l-a “aruncat”  in breasla marilor talente inca din tinerete.

Taxi Driver merita din partea fiecarui cunoscator/amator de filme niste laude binemeritate  plus o recomandare mai departe celor ce nu au apucat sa-l priveasca…

 ”Loneliness has followed me my whole life. Everywhere. In bars, in cars, sidewalks, stores, everywhere. There’s no escape. I’m God’s lonely man… June 8th. My life has taken another turn again. The days can go on with regularity over and over, one day indistinguishable from the next. A long continuous chain…”

Reblogged from Studentocraţia:

Scris de Ionuţ Benea, anul III, Istorie Anonymous e filmul care pune în scenă o variantă istorică a vieţii lui William Shakespeare, mai exact o abordare a vieţii acestui mare dramaturg din punct de vedere al veridicităţii adevăratei personalităţi, o istorisire menită să ne arate cine era cu adevărat în spatele acestui nume. Filmul în realitate e o intrigă ce are în prim plan o perioadă istorică plină de convulsii în plan politic, cu o desfăşurare a acţiunii care conţine o serie …

Si de data asta am ales un scurt-metraj animat,  ce are la activ o nominalizare la Oscarurile de anul acesta.  Este vorba despre The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore, m-as bucura enorm sa castige trofeul mult ravnit deoarece e un omagiu adus universului cartilor. O animatie ce evadeaza prin intermediul imaginii intr-un loc unde cartea prinde viata si traieste o intreaga viata alaturi de cititorul ei fidel. Reprezinta un adevarat indemn artistic la o indeletnicire inteleapta aceea fiind placerea de-a citi.

Defendor isi face aparitia prin 2009 de atunci pana acum doar cuvinte de lauda la adresa lui, astfel in cele din urma am “pus” mana pe el si l-am vizionat…fiind impulsionat dupa ce recent l-am vazut pe Woody Harrelson intr-un alt film de-al lui…Rampart.

Harrelson prin acest rol paraseste aria lui de personaje interpretate, surprinzandu-ne la modul placut printr-un rol atipic lui.

Defendor e numele unui super-erou din viata reala, ce simte durerea dupa o bataie si are slabiciuni ca tot omul, dar care lupta contra criminalitatii, mai indarjit ca un super-erou decupat din benzile desenate, intr-o varianta de multe ori comica.

Cel din spatele lui Defendor e genul de personaj ce nu intelege mersul normal al lucrurilor si traieste in lumea lui, unde raul e pedepsit la modul cel mai simplu, “evadeaza” din realitate prin intermediul unui “justitiar” pus pe fapte mari.

Acest film insulta inteligenta filmelor cu super-eroi, redand o varianta a acestor gen de filme din viata reala, un raspuns ironic la sacrificiile pline de actiune ale renumitelor personaje super-erou ce au prins viata pe marele ecran.

Alte pareri: Marian,  Victor , Mihaela

Moon un film cu un buget minuscul filmat pe o perioada de 33 zile, lansat la bord cu regizorul Duncan Jones (a regizat recent Source Code) si actorul Sam Rockwell ce prin intermediul unui scenariu original fac o “calatorie” imaginara pe un fundal sf selenar.

Moon pe langa faptul ca beneficiaza de-o imagine si un decor credibil pentru un film sf, exploreaza si alte teritorii pline de ambiguitate si mister. Ritmul actiunii nu e unul alert, printr-o desfasurare lenta reuseste sa redea ideal dorinta personajului  de-a scapa de singuratate.

O singuratate creatoare de depresie ce la un moment te face sa nu mai distingi ce e real in toata situatia… incerci sa-ti dai seama daca totul se petrece la nivel de imaginatie s-au ai de-a face cu o stare de paranoia prin care personajul evadeaza pentru a-si exprima anxietatea si frica.

Punctele forte fiind reprezentate prin scenariul inteligent expus intr-un asemenea cadru, cateodata de-o monotonie exacerbata plus o interpretare convingatoare ce a trebuit sa jongleze o serie de stari emotionale.

Pentru un SF inselator ca nisipurile miscatoare vi-l recomand datorita faptului ca incearca o reinventare acestui gen de film.

Alte pareri: Jovi

Marele Ecran 

The Ledge

 The Ledge, film lansat de aproximativ un an pe care l-am luat in vizor inca de pe atunci cand trailer-ul m-a convins, iar apoi memoria m-a inselat o perioada lunga de timp. In cele din urma am apucat sa-l vad dupa care sa-l recomand mai departe.

La nivel de distributie avem de-a face cu niste feţe cunoscute: Liv Taylor cu un rol de-o fragilitate si sensibilitate inocenta; Charlie Hunnam se descurca binisor in noua sa postura  ; Terrence Howard omul salvarii ce trebuie salvat; Patrick Wilson un habotnic destul de convingator.

In afara distributiei e de luat in seama existenta unui dialog inteligent, un  duel al contradictilor  intre personaje de parca fiecare are  avea rezervata remarca/replica perfecta. Intr-o desfasurare lenta a actiunii completata cu dramatism si momente emotionale, vei fi multumit de ceea ce a transmis filmul prin intermediul religiozitatii exacerbate, invatamintelor unor personaje din trecutul lor si sacrificiilor facute.

Man on a Ledge

Începutul acestui an ne aduce o serie de filme meseriase în ale genului acţiune; dacă prima dată Contraband a combinat acţiunea cu thrillerul într-un mod vizionabil, acum e rândul filmului Man on a Ledge să surprindă la modul plăcut. La început nu prea eram convins de puterea acestui film de-a fii entertaining si alert, mai ales că orice trailer poate fi înselător plus că nu s-a hazardat să arate mare lucru în mica prezentare. E mult mai elaborat decât s-ar crede, avem de-a face cu o multitudine de situaţii limită, toate pentru ca personajul principal să-si dovedească nevinovăţia.

Replica “we have a man on a ledge…” va răsuna pe fundal, pe când personajul principal luptă de la înălţime pentru toate nedreptăţile din trecutul său, o luptă ce va “răspândi” povestea în mai multe direcţii deloc previzibile.

Continuare aici.

Reblogged from Studentocraţia:

Astăzi e ziua cea mare, ziua îndrăgostiţilor, 14 februarie, o sărbătoare importată de pe alte meleaguri, dar celebrată la fel de entuziast de către conaţionalii noştri îndrăgostiţi. Chiar dacă nu sunt aşa de acord cu această sărbătoare universală, tot o să-i aduc omagiu printr-un film bun cu o recenzie făcută la comun: Away We Go “It’s all those good things you have in you. The love, the wisdom, the generosity, the selflessness, the patience…” Am decis să alegem acest film în …

 Invention of Love

Invention of Love un scurt-metraj animat din anul 2010, produs de Rusia sub bagheta regizorului Andrey Shushkov. In aceasta mica animatie avem de-a face cu o idee ingenioasa incepand cu cadrul in care se desfasoara actiunea, muzica ce completeaza imaginea la modul ideal si terminand cu un subiect care aparent dupa titlu pare bun de-ati induce o stare de bine.

 Concret e o alta varianta originala prin care artistul intelege iubirea, o expunere intr-un cadru intunecat poate pentru a minimaliza inca de la inceput finalul.

La auzirea vestilor ca George Clooney face  furouri intr-un rol catalogat drept cel mai bun de pana acum din cariera sa de actor, atunci astfel de vesti nu te las in pace, te “bantuie” pana cand nu o sa vezi si tu cu ochii tai marea minune.

Asteptarile au fost mari, deja se pare ca si-a adjudecat Globul de Aur, din start isi merita toate laudele aduse plus nominalizarea la Oscar, pentru mine devine preferatul/favoritul la castigarea statuetei pentru rolul principal. O demonstratie de actorie ca la carte prin implicare si devotament, a facut din personajul sau unul credibil, bine integrat din punct de vedere emotional.

The Descendants e drama de familie ce urmareste o criza complexa la nivelul relatiilor din cadrul unei familii aflate in “colaps” odata ce pe unul dintre membrii ii pandeste moartea…o reinventare a acceptiunii de-a fi parinte, o cautare in continuu a stabilitatii aducatoare de fericire si intelegere.

“I don’t want my daughters growing up entitled and spoiled. And I agree with my father – you give your children enough money to do something but not enough to do nothing.”